O altă frumusețe a femeii

Feminitatea pusă de o parte sau care este adevărata frumuseţe a femeii?

Dragele mele, astăzi vreau să vă vorbesc despre o altfel de frumuseţe. Suntem femei, suntem speciale, suntem altfel şi suntem mândre că purtăm pe cap coroniţa feminităţii.

Avem grijă de noi, ne stresăm pentru fiecare detaliu, pierdem zile şi nopţi căutându-ne ţinuta perfectă pentru nuntă, pentru propria afacere, pentru ce suntem şi ce vrem să arătăm lumii că simţim…

Avem nevoie de toate ingredientele, pe care şi eu le folosesc în salonul meu, pentru a fi noi înşine, frumoase şi strălucitoare, însă astăzi vreau să vă învăţ cum să aveţi încredere în sufletul vostru, căci despre el va fi vorba în rândurile următoare…

De sufletul nostru avem cel mai rar grijă, pentru că el nu se vede. Am citit într-o zi acest articol „Frumusete ieftina”şi mi-am pus o întrebare sinceră: „Oare de sufletul meu când şi cum voi avea grijă?”

Şi azi vreau să vă spun că frumuseţea care costă cel mai mult este cea pe care nu o vedem. Avem siguranţa că nici ceilalţi nu o fac, însă adevărul este întodeauna la mijloc, sau, mai grav, la sfârşitul unei poveşti de dragoste…

Eu am decis să mă întorc în mine după ce am citit poveştile Monicăi Berceanu, aici,  şi m-am întrebat dacă nu cumva Dumnezeu îmi spune ceva prin această femeie. Când găseşti din întâmplare cuvinte care îţi mângâie ori îţi strivesc sufletul, cred că nu e niciodată din întâmplare pură. E numai mână divină la mijloc, de reuşeşte să te tragă de suflet şi să ţi-l scoată puţin din viteză… 🙂

Ştiţi că se zice: „Spune-mi cum te-ai despărţit de fostul, să-ţi spun cât de frumoasă eşti!”? Eu am auzit replica asta în urmă cu ceva vreme şi de atunci mă tot obsedează întrebările care-mi au în centru sufletul…

Unele iubiri dor. Prea mult, prea nedrept, prea crud, prea puternic. Am vrea să le dăm foc, numai să se oprească dorul, sângerarea şi suferinţa din suflet. Ăla pentru care cheltuim cel mai puţin…

Uneori ne dăruim aiurea, naiv şi fără sens, bărbaţilor care ne folosesc ca pe rujul nostru preferat. Un anotimp, un an… dar NICIODATĂ o viaţă..

Şi aşa este că urlă săgeţile din suflet? Aşa este că aţi da toate machiajele, toate ţinutele şi toţi pantofii din garderobă, pentru un strop de linişte? Aşa e că v-aţi vinde anii pentru a resuscita iubirea lui?

Dragele mele, azi putem să ne facem frumoase oricând. Mai mult ca niciodată, avem la dispoziţie orice. Dar aş vrea să vă faceţi timp acum şi să vă gândiţi la sufletul vostru.

Cu ce l-aţi fardat ultima oară? Ce culoare credeţi că l-ar prinde cel mai bine? În ce l-aţi îmbrăcat, cu ce pantofi l-aţi asortat şi unde l-aţi trimis?

Ochilor, ochilor ce fel de rimel le-aţi oferit să reziste la plânsul sfâşietor, la transferul propriilor dureri?

Ce i-aţi pus voi sufletului vostru la gât, de s-a trezit într-o zi aproape mort, că îl strângea prea tare strânsoarea?

Eu l-am luat de mână şi l-am dus aici, în lanul ăsta de grâu, l-am rugat să se aşeze frumos lângă mine, şi să-mi povestească despre el. Despre cum se simte, despre ce vrea să devină, despre ce-ar dori să facă, despre speranţele şi durerile lui…

Mi-a spus aşa:

„Dragă Georgiana, te privesc mereu când le faci frumoase pe femeile care-ţi calcă pragul. Te privesc şi când te faci tu mai frumoasă decât eşti şi mă minunez cât timp investeşti în ceea ce se vede. Aş vrea să investeşti şi-n mine… Dacă nu mă văd nu înseamnă că nu contez. Şi să ştii că de fapt, adevărata frumuseţe ţi-o dau eu, cel pe care-l ascunzi, de care fugi şi căruia nu-i dai nici o atenţie. Ţi-e teamă de tine, draga mea, dar eu sunt singurul care foloseşte cel mai scump produs din lume: viaţa ta! Oare eu nu merit să stau într-o zi pe un fotoliu frumos, să fiu şi eu îngrijit, într-un cabinet de terapie? Una de suflet aşa, nu doar de trup… Mai gândeşte-te!”

Am plecat, cu mine de mână, să cutreier lumea, să înţeleg ce-a vrut să spună, ce am de făcut, cum o să am curajul să-l ascult …

Mi-am eliberat mintea, sufletul, corpul si inima…am plecat pe un drum cu iubire si bunătate, libertate și fericire!

Am aflat, după lungi căutări, că singura nevoie pe care sufletul nostru o are este cea de SIMPLITATE. Simplitatea te face OM, este o calitate a oamenilor mari.

Sufletul nostru are nevoie de poveşti spuse la gura iubirii, cu machiaj făcut din bucurii de copil, din râs necontrolat la ceas de fericire şi de iertări pe care le oferim celui ce ne-a rănit…

Şi când ne-o durea, mai mult decât credem că putem îndura, să ne aşezăm într-un lan de grâu, uitându-ne spre trecut, şi să stăm la poveşti cu Dumnezeu. Despre el, despre sufletul pe care uităm cel mai des să-l îngrijim şi să-i cumpărăm un fond  de ten, cu care să-şi acopere rănile…

„Să avem grijă de trupul nostru ca și cum niciodată nu am muri, dar să ne îngrijim sufletul ca și cum am muri mâine!”

Vă împărtăşesc azi din secretele unui suflet frumos: cunoaştere de sine, credinţă şi iubire. Singurele ingrediente de care sufletele noastre au nevoie. Folosite în exces, niciodată nu vor dăuna:)

Învaţă. Crede. Iubeşte  , femeie frumoasă, şi vei putea merge de mână cu tine fără să-ţi fie teamă că nu arăţi bine, că te-ai îngrăşat sau că ţi-ai pus prea multe zorzoane pe tine!:)

Te aştept să-mi  spui cum a fost petrecerea cu sufletul tău, sau simpla plimbare într-un lan de grâu, unde l-ai luat doar pentru a-ţi povesti despre el!

Şi de-ţi va dezvălui ceva, te rugăm şi eu şi Monica  să ne spui aici, pe paginile acestui blog de frumuseţe simplă, dacă te-a convins să schimbi ceva în tine, să-l poţi arăta şi pe el lumii. Exact aşa cum este, fără teama că lumea te va judeca, va râde de tine ori te va alunga…

Şi ca mulţumire pentru că ţi-ai ascultat sufletul aşa cum am îndrăznit eu, te aşteptăm în fiecare lună, pe data de 27, eu şi Monica  să îţi spunem, femeie frumoasă, noi tendinţe în moda sufletului. Cea care se schimbă destul de des, în funcţie de clipă:)

De asemenea dacă ai ceva pe suflet despre care îți dorești să scriu, lasă-mi un comentariu mai jos!

Te îmbrățișez!